|
Amintiri... aminitiri...
Prin anii 1998-1999 am fost cu inca 2 prieteni la pescuit in vestita zona Periboina fiind motorizati de un oltcit. Pe drumul spre vestitul pod am stat pe banchete din spate a oltcitului (greseala vietii mele- am dat atatea capatani in tavanul masinii ca mai aveam putin si o decopertam, sau ramaneam eu fara chifla). Dupa nenumarate gropi am ajuns in sfarsit la locul mult visat, care era bineinteles ocupat... Ne-am gasit locuri toti 3, am inceput sa pescuim. Pestele nu a stiut ca noi venisem sa il prindem si se plimba linistit ( asa de linistit ca nu am prin nimic) prin apa. Spre seara s-a pus un vant dinspre mare de ne sufla de pe dig. Au inceput si valurile, adevarate "talazuri" care aruncau spuma pana pe dig... Pe cerul inorat nu se vedea nici luna, nici stele, era un intuneric cumplit. Era negru tot de jur imprejurul nostru, vantul batea in rafale de facea firul electri de pe stalpi sa fluiere iar placutele de pe stalpi (alea care arata fulgerul) se tot loveau de acestia producand niste zgomote demne de un film de groaza. De fapt filmul "Pasarile" era "parfum" .... La un moment dat, in noapte, prietenul nostru, posesorul Oltcitului, a plecat cu masina sa o intoarca pe dig. Si plecat a fost. Am sta noi vreo 30-40 minute sa il asteptam iar el sa vina.... pace. Ne tot intrebam care dintre noi sa ramana la lansete (tot mai speram sa vina vreun musteriu sa le traga in apa...) si care sa mearga sa il caute pe cel plecat cu masina. Ne-am decis sa mergem amandoi, sa lasam "betele" si bagajele pe loc. Si am plecat. Dupa vreo 20 minute de mers pe dig, pe un vant nesimtit de puternic, (noastre bateau de cel putin 1000 de ori pe minut de frica ) L-am gasit si pe prietenul nostru care ramasese impotmolit cu masina in nisip. L-am impins, a iesit iar acum eram bucurosi ca eram toti 3, ca eram in masina. Si am plecat spre locul de pescuit. Acolo, la lumina farurilor, surpriza, ne asteptau 2 ochi, sticlosi, infioratori. Din spatele lor au mai aparut 2. Eram uzi... ( si nu ploua nici afara nici in masina). S-au dovedit a fi 2 bieti enoti, lihniti de foame, care ne mancasera noua mamaligile. Am plecat intr-un tarziu spre casa, razand.
Cei doi prieteni sunt Zahariade Dan si Bucatica Mihai, pescari impatimiti.
Asta ca sa vedeti ca nu e pescareasca.
|